Tomi Marfă x ASHU - NEXUS / A$AP Rocky - Don`t Be Dumb, recenzii albume

Count it up #1

Cine m-a urmărit acum câțiva ani pe YouTube știe că aveam la un moment dat o serie numită Count It Up (pe care poate o reiau anul ăsta, tot în format video) în care făceam o trcere în revistă a unor albume care au ieșit la scurt timp unul față de altul.

Asta vreau să fac și acum, cu cele două albume care au ieșit vineri, 16 ianuarie, anume Don`t Be Dumb de la A$AP Rocky, respectiv NEXUS de la Tomi Marfă și ASHU.

Începem în ordinea în care le-am și ascultat:

Tomi Marfă x ASHU - NEXUS

Eu am fost și la listeningul din București în seara de dinainte de lansare și acolo mi-a lăsat o impresie cu care rămân și acum, după ce l-am ascultat de mai multe ori în căști: ăsta e album de concerte, de hype și de sărit.

Adică ce vreau să zic cu asta e că nu poți să asculți prea des albumul în căști pentru experiența de ascultare, că nu prea e o experiență.

Nu e un album gândit dintr-un punct de vedere narativ, așa cum e Floralia, care are o tematică și e și mai consistent. Iar asta e cealaltă problemă pe care o am cu albumul ăsta, anume că e foarte scurt. Sunt zece piese (dintre care una lansată deja de mult timp și una care a mai fost teasuită la concerte) care au cam aceeași structură și sunt, în mare parte, bazate mai degrabă pe instrumentale decât pe versuri. Ceea ce nu e neapărat rău.

Se simte mai degrabă ca un EP experimental al lui ASHU (pe care trebuie ținut ochii pe viitor) pe care s-a întâmplat să fie mai multe strofe de la Tomi și câteva featuri. Iar la capitolul featuri vreau să-mi transmit aprecierile pentru faptul că cei 3 artiști (Dorian, Deliric și Vlad Flueraru) au avut spațiu considerabil pe piese, nu doar câteva versuri. Asta mi-a plăcut pentru că le-a oferit șansa să se închege mult mai bine în filmul albumului și nu a fost doar ceva de 10 versuri din care să nu înțelegi nimic.

Stilul lui Tomi pe cele 10 piese nu este unul diferit de ce am văzut de la el în ultimii ani. E o rețetă pe care a perfectat-o pentru acest EP lungit.

Pe partea de versuri nu sunt foarte multe de zis. Nici de bine, dar nici de rău. Tomi a scris bine tot timpul. Pe Nexus, în afară de ultimele două piese, sunt mai degrabă versuri scrise și împărțite ca să fie complementare cu producția lui ASHU, nu neapărat pentru a transmite vreun mesaj.

Sunt câteva dume mișto, versuri de băiețeală, referințe la droguri sau altele asemenea, adică versuri simpluțe în mare parte, care să sune bine și să aibă o oarecare muzicalitate, dar nu e nimic care să te facă să gândești mult. Pentru că nu ăsta era scopul. Cred că scopul era să mai aibă câteva piese pentru concerte și probabil asta o să mi se confirme și la lansare.

Sunt însă și vreo 2 piese mai de feeling, care îi oferă și lui ASHU mai mult spațiu să se exprime. Și chiar a făcut bine.

Vreau să mă întorc puțin la ASHU pentru că mi se pare că el e, de fapt, starul de pe album. Instrumentalele de pe cele 10 piese sunt perfecte pentru stilul lui Tomi, dar și al Facem Records în general. Am apreciat că au fost secunde bune (ceea ce e mult pentru piese în mare parte de sub 3 minute) pe care nu se aud decât elementele puse de ASHU și nici un fel de voce.

O să apreciez mereu un album sau o piesă care oferă expunere și timp suficient producătorilor sau beatmakerilor să iasă în evidență.

Concluzia mea e că NEXUS e o adiție bună pentru repertoriul lui TOMI, dar e un punct de referință mai puternic pentru ASHU pe care o să-l mai urmăresc în viitor. Este, de asemenea, un album bun pentru concerte, dar nu este un album pentru ascultare individuală îndelungată. Nota pe care aș da-o acestui material este un 7.5 după cele câteva ascultări din zilele astea.

A$AP Rocky - Don`t Be Dumb

Am avut (și cred că o să-l mai am o perioadă) pe repeat acest album mai mult decât l-am avut pe cel de la Tomi.

Prima impresie pe care mi-a lăsat-o acest album a fost una overall pozitivă și că este o experiență de ascultare. Ca producție este un album divers, dar ca lirică este mai limitat din punctul de vedere al temelor.

Rocky s-a aflat într-o poziție extrem de sensibilă cu acest album. Don`t Be Dumb vine după 8 ani de la Testing, cel puțin un release date ratat și două single-uri foarte bune și diferite unul de celălalt, dar care zic eu că rezumă bine esența albumului.

Dacă acest album ieșea oricând în perioada 2020-2024 ar fi fost mult mai apreciat, în special piesa STFU pe care nu m-ar fi deranjat un feat cu Carti, indiferent cât nu-mi place mie Carti.

Numere cred că o să facă, pentru că a fost mult hype și a avut multe presave-uri, dar discuțiile fanilor și ale criticilor nu cred că o să fie foarte apreciative. Dar nu e ceva ce o să-l deranjeze prea tare pe Rocky, după cum a și zis pe INTERROGATION.

Ca producție albumul este divers, cum am zis mai sus. Este o selecție bună de producători care au reușit să se integreze în tematica albumului și nu există discrepanțe sau piese care să fie off din vreun punct de vedere.

Ca lirică albumul se învârte în jurul câtorva teme principale: (sneak)dissuri, relația cu Rihanna, referințe la fashion și la gangstareală și câteva versuri de dragoste foarte drăguțe.

Principala țintă a dissurilor a fost Drake, ceea ce a fost foarte funny.

Relația cu Rihanna e abordată atât ca motiv de flex (și pe bună dreptate), cât și ca punct important al vieții lui când spune că a luat foarte în serios relația și că nu este player, ceea ce pentru unii fani cred că a fost o problemă de-a lungul anilor pentru că (și) asta l-a oprit din a face muzică.

Featurile sunt, în mare parte, foarte bine alese. Singura plângere pe care o am este piesa cu Westside Gunn. Acolo mi se pare că este un potențial irosit. O piesă Rocky și Westside Gunn avea potențialul să fie unul dintre hiturile albumului, dacă ar fi făcut-o o piesă de hype, nu una de dragoste.

Outroul de pe piesa WHISKEY (RELEASE ME) este unul mai degrabă melodramatic, iar ad-liburile lui Westside Gunn mă scot total din film și nu le înțeleg rostul acolo.

De departe featul cu Doechii este perla albumului, iar cel cu Brent Fayaz este o mențiune onorabilă. Îmi place că Doechii nu a primit doar o strofă și atât. Toată piesa este un film întreg aproape independent de album și chiar sper să fie și un video la acea piesă, că e scrisă și făcută prea bine ca să fie lăsată doar așa.

Mi-au plăcut mult și flowurile lui Rocky care combină rapul cu cântatul și livrarea sacadată cu cea continuă unde nu-ți dai seama unde se termină un vers și unde începe celălalt. Cel mai bun exemplu aici e piesa NO TRESPASSING.

Mai e de menționat piesa THE END care e foarte potrivită să încheie Disc 1, dar și pentru situația globală actuală. Cumva nu mă așteptam la o piesă pe temă sociopolitică pe albumul ăsta, dar se potrivește foarte bine.

Pentru Disc 2 trebuie să menționez featul cu Tyler, The Creator care m-a luat pe nepregătite, aștepându-mă să văd mai degrabă o piesă precum POTATO SALAD de acum câțiva ani. În schimb am primit o piesă cu Tyler din perioada IGOR, ceea ce nu e rău.

Presimt că o să mai laud acest album de-a lungul anului pentru că deja mi-a plăcut mai mult la ascultările ulterioare decât la prima. Pentru mine acest album este de un 9, dar nu pot să zic că a meritat așteptarea.